Teodolit optic. Aceste instrumente citesc unghiurile printr-o scară optică și un sistem vernier, bazându-se pe observație manuală și citiri pentru a finaliza măsurătorile. Structura lor este relativ tradițională și necesită abilități operaționale ridicate, dar oferă o stabilitate puternică și o precizie de încredere și sunt utilizate în mod obișnuit în topografia de bază și aspectul ingineresc.
Teodolit electronic. Încorporează un encoder fotoelectric în structura sa, transformând modificările unghiului în semnale electrice și transmite direct rezultatele măsurătorii printr-un afișaj digital. În comparație cu teodoliții optici, teodoliții electronici oferă citiri mai rapide, erori mai mici și erori umane reduse, făcându-le cel mai utilizat tip în topografie inginerească.
Teodolit de stație totală (predecesorul sau forma integrată a stației totale). Acesta integrează funcționalitatea de măsurare a distanței în teodolitul electronic, permițând măsurători simultane de unghi și distanțe, calcule de coordonate și stocare de date. Cu funcții mai cuprinzătoare, a devenit treptat echipamentul principal în topografia modernă.
Teodoliții pot fi, de asemenea, clasificați după nivelul de precizie în teodoliți obișnuiți și teodoliți de precizie. Primul este utilizat pentru topografie de inginerie generală, în timp ce cel de-al doilea este folosit pentru topografie de control de înaltă-precizie și cercetare științifică.
